Indicele de Masă Corporală pare, la prima vedere, o invenție medicală – un număr menit să spună dacă greutatea ta e „normală”. Realitatea e mai neașteptată: formula a fost creată în anii 1830 de Adolphe Quetelet, un astronom și statistician belgian, care nu avea nicio pregătire medicală și nici nu urmărea sănătatea individuală a cuiva.
Quetelet era fascinat de ideea „omului mediu” – voia să descrie statistic o populație întreagă, nu să diagnosticheze o persoană. Formula lui a rămas nefolosită medical aproape un secol, până când companiile de asigurări americane au adoptat-o, în secolul XX, ca metodă rapidă și ieftină de a estima riscuri la scară mare.
Abia atunci IMC-ul a devenit ceea ce știm azi – un instrument de screening rapid, util statistic, dar niciodată gândit ca diagnostic individual precis. Asta explică și de ce nu ține cont de masa musculară, de structura osoasă sau de distribuția grăsimii.
E genul de detaliu care schimbă puțin felul în care privești un număr atât de familiar.
Vezi și: