Există un fenomen bine documentat în somnologie: oamenii estimează greșit, sistematic, cât de bine au dormit. Unii se trezesc convinși că n-au închis ochii toată noaptea, deși înregistrările arată ore întregi de somn real – fenomen numit „insomnie paradoxală”.
Se întâmplă și invers: persoane care dorm superficial, cu treziri frecvente pe care nu și le amintesc dimineața, sunt convinse că au avut o noapte excelentă. Creierul pur și simplu nu înregistrează fidel tranzițiile dintre etapele de somn, mai ales pe cele scurte.
De aceea percepția subiectivă – „m-am simțit odihnit” sau nu – e un indiciu real, dar incomplet. Calitatea somnului are componente pe care nu le simțim direct: durata somnului profund, regularitatea orelor de culcare, numărul de treziri.
Un scor structurat, care ia în calcul mai mulți factori deodată, poate arăta uneori un tablou destul de diferit de prima impresie de dimineață.
Vezi și: