Studiul original al psihologului Anders Ericsson, realizat pe studenți la vioară din Berlin, a găsit că cei mai buni interpreți acumulaseră, până la 20 de ani, în medie aproximativ 10.000 de ore de practică – dar practică deliberată, structurată, nu ore petrecute la întâmplare.
Cartea „Outliers” a lui Malcolm Gladwell a popularizat cifra ca pe o regulă aproape garantată pentru măiestrie în orice domeniu, simplificând semnificativ concluziile inițiale.
Ericsson însuși a criticat public, ani mai târziu, această simplificare, subliniind că studiul lui vorbea despre calitatea practicii și variația individuală, nu despre un prag magic garantat pentru oricine.
O cifră poate deveni celebră tocmai pentru versiunea ei simplificată, nu pentru cea reală, mai nuanțată.
Vezi și: