Caloria, așa cum apare azi pe orice etichetă alimentară, a fost definită în 1824 de chimistul francez Nicolas Clément – ca unitate de căldură, nu de hrană. Legătura ei cu alimentația a apărut abia câteva decenii mai târziu, prin experimentele lui Wilbur Atwater, un chimist american care ardea, literalmente, mostre de mâncare într-un calorimetru pentru a le măsura energia.
Metoda Atwater, rafinată la finalul anilor 1800, stă la baza aproape tuturor etichetelor nutriționale folosite și astăzi – peste 120 de ani mai târziu. E remarcabil de longevivă pentru un sistem gândit înainte să existe idee despre microbiom, hormoni sau metabolism individual.
Asta nu înseamnă că numărul e inutil – dimpotrivă, rămâne cel mai practic reper pe care îl avem pentru a compara alimente între ele. Dar merită știut că din spatele acelui „kcal” de pe etichetă se ascunde, de fapt, un experiment de laborator vechi de un secol.
Un mic detaliu istoric, pentru un număr pe care îl privim zilnic fără să-l chestionăm.
Vezi și: